Recuperare neurologică

Peste 2 milioane de oameni suferă de scleroză multiplă la nivel mondial, boala afectând mai mult femeile decât bărbații, într-o proporție de 3 la 2. Vârsta de apariție se situează în general între 20 și 40 de ani, deși afecțiunea se poate declanșa și mai devreme (copii) sau mai târziu (după 60 de ani). Incidența afecțiunii crește geografic de la Ecuator spre emisfera Nordică.

Mecanismul responsabil pentru apariția bolii implică distrugerea tecii de mielină de către propriul sistem imunitar (mecanism autoimun), sistemul imunitar recunoscând mielina sistemului nervos ca fiind străină și ca urmare se activează pentru a o distruge, asociind la aceasta și incapacitatea celulelor producătoare de mielină să producă noi teci. Acest proces conduce la afectarea ireversibilă a sistemului nervos. Tratamentul sclerozei multiple nu este curativ (nu vindecă afecțiunea), însă are rolul de a reduce intensitatea, durata și frecvența episoadelor simptomatice pentru menținerea cât mai mult a pacientului în viața activă socio-profesională și familială.

Arsenalul terapeutic cuprinde tratamentul sclerozei multiple, tratamentul complicațiilor sclerozei multiple și tratamentul factorilor agravatori/ai comorbidităților. De la diagnostic și pe tot parcursul afecțiunii se propun pacientului atât fizioterapia și kinetoterapia (vizând prevenția și reducerea durerilor, stimularea musculaturii și sporirea mobilității), cât și tehnici de terapie ocupațională (pentru menținerea încrederii în sine și prezervarea cât mai îndelungată a independenței socio-profesionale și familiale).

Se estimează că la fiecare 4 minute cineva face un AVC.

Vârsta medie de apariție a AVC-ului este 74 de ani, dar orice vârstă poate fi implicată: 25% dintre pacienții cu AVC au mai puțin de 65 de ani și 10% mai puțin de 45 de ani, fiind descrise nu puține cazuri de AVC la tinerii sub 18 ani. În ultimii ani numărul AVC-urilor înregistrate la persoanele tinere a crescut într-o manieră semnificativă și îngrijorătoare.

Evoluția clinică a unui AVC poate merge de la simptome tranzitorii fără repercusiuni lezionale cerebrale (adică cu RMN cerebral normală) caz în care vorbim despre AIT, până la sechele majore cu handicap definitiv sau deces. Reamintim că la 1 an post AVC aproximativ 20% din pacienți decedează. Din fericire 60-70% dintre pacienți, chiar dacă păstrează sechele, recuperează o independență funcționala, trei sferturi dintre pacienți reluându-și activitatea profesională.

Sechelele cele mai frecvente și redutabile sunt afazia (dificultatea de înțelegere și/sau de expresie - verbală, scrisă sau gestuală) și hemiplegia (imposibilitatea mișcării unei jumătăți din corp, membrul superior și inferior de aceeași parte). Cam o treime dintre pacienți păstrează o afazie limitând extrem de mult interacțiunea cu persoanele din mediul înconjurător socio-familial. Dacă în ceea ce privește mobilitatea membrului inferior aceasta se recuperează parțial sau total, cu mers posibil (cu sau fără sprijin), în ceea ce privește deficitul de membrul superior și de motricitate fină asociată, acestea sunt extrem de greu de recuperat. Chiar dacă nu înregistrează aceste sechele, pacienții riscă să păstreze un handicap invizibil, dar la fel de invalidant dat de oboseala cronică, tulburări de concentrare, sindrom anxio-depresiv.

Epilepsia vasculară, frecvent întâlnită, atât în faza acută, cât și la distanță de AVC, câteodată la ani de zile după, necesită un tratament rapid și pe viață cu o urmărire neurologică riguroasă.

Demența vasculară: apariția unui AVC crește de 5 ori riscul de demență fiind corelat și cu vârsta pacientului în momentul apariției AVC-ului, dar și cu localizarea acestuia.

Depresia reacțională post AVC și secundar lezională survine la 30% dintre pacienți aceasta interferând nu numai cu calitatea vieții pacientului, ci și cu anturajul. Nu rareori concomitent apare și depresia reacțională a anturajului pus în fața unui apropiat care păstrează sechele importante fizice, psihice sau cognitive.

Pierderea echilibrului și căderea, de cauză multifactorială, sunt frecvent întâlnite post AVC, pacienții fiind evaluați în echipă multidisciplinară cu adaptarea strictă a mediului de viață pentru a împiedica sau a reduce acest risc.

În paralel cu tratamentul de fază acută și bilanțul etiologic toate unitățile neuro-vasculare au în protocolul tratamentului AVC-ului prevenția complicațiilor precoce care pot surveni la până la 50% dintre pacienți: infecțioase, evenimente trombotice periferice (TVP), tulburări trofice cutanate, de alimentație, depresia etc.

O echipa multidisciplinară specializată în patologia neurovasculară (formată din neurolog, medic de recuperare medicală, asistenți medicali, ergoterapeuți, kinetoterapeuți, logopezi, neuropsihologi, asistenți sociali) va realiza un planing terapeutic din faza inițială a AVC-ului, cu începerea recuperării imediate. Planingul cuprinde pe lângă bilanțul și tratamentul medicamentos al pacientului, programul de recuperare cu transferul cât mai rapid și de îndată ce starea neurologică o permite a pacientului în Spitalul de Recuperare Medicală Arcadia, vizând totodată și eventualele potențiale adaptări de habitat și/sau socio-profesionale ale pacientului.

Spitalul de Recuperare Medicală Arcadia introduce reabilitarea robotică în protocoalele standard de tratament post AVC, viitorul recuperării neurologice post accident vascular cerebral. În planurile de reabilitare neurologică post AVC, în funcție de particularitățile fiecărui caz, se include recuperarea asistată robotic (Lokomat, Andago, Walkerview, Indego, Armeo Spring, Bioness H200) și recuperarea asistată de realitatea virtuală (Nirvana și Khymeia).