Recuperarea după ligament încrucișat anterior: Etape și recomandări

Ligamentul încrucișat anterior (LIA) este unul dintre cele patru ligamente principale ale genunchiului care conectează femurul (osul coapsei) cu tibia (osul gambei). Acesta joacă un rol esențial în stabilizarea genunchiului, permițându-i să se miște înainte și înapoi, dar limitând mișcarea laterală. Accidentările la acest ligament sunt frecvente în rândul sportivilor și al persoanelor active, survenind, de regulă, în timpul activităților sportive de mare intensitate, precum fotbalul, baschetul sau schiul, în momentul în care genunchiul este supus unor mișcări bruște sau unor impacturi puternice.[1]

Procesul de recuperare după o leziune a LIA este esențial pentru revenirea la activitățile zilnice și sportive. Acesta necesită răbdare, disciplină și o reabilitare bine planificată, care include terapie fizică, exerciții de întărire a mușchilor și, în unele cazuri, intervenție chirurgicală.

Procesul de recuperare după o leziune a ligamentului încrucișat anterior

Recuperarea după o ruptură a ligamentului încrucișat anterior (LIA) este un proces complex și minuțios, care poate fi împărțit în mai multe etape, fiecare cu obiective specifice. Această procedură de reabilitare este esențială pentru a asigura o recuperare completă și pentru a preveni orice posibile complicații.[1][2][3]

În general, putem vorbi despre două tipuri de recuperare: preoperatorie și postoperatorie. Recuperarea preoperatorie are ca scop principal reducerea inflamației și durerea, restabilirea mobilității și forței în piciorul afectat. În ceea ce privește recuperarea postoperatorie, aceasta începe imediat după operație și este un proces mult mai lung și mai complex. În această etapă, obiectivele includ, dar nu se limitează la: restabilirea mobilității complete a genunchiului, îmbunătățirea forței și a stabilității, prevenirea atrofiei musculare, precum și reîntoarcerea la activitățile de zi cu zi și, în cele din urmă, la sport.[1][2][3]

Recuperarea preoperatorie a ligamentului încrucișat anterior

Recuperarea preoperatorie are, în principal, rolul de a pregăti genunchiul pentru operație. În cele mai multe situații, operația nu se realizează imediat după producerea leziunii, deoarece acest lucru ar putea duce la apariția unui exces de țesut cicatricial, care ar putea limita mobilitatea genunchiului. Dimpotrivă, intervenția chirurgicală este de obicei amânată până când umflarea s-a diminuat și pacientul este capabil să își îndoaie și să își întindă genunchiul fără probleme. În acest timp, se recomandă aplicarea de comprese reci și menținerea genunchiului la o înălțime mai mare decât nivelul pieptului pentru a ajuta la reducerea umflăturii.[1][2]

Perioada dintre momentul în care se produce leziunea și momentul reconstrucției chirurgicale depinde de ritmul de recuperare al fiecărui pacient, însă în mod frecvent, acest interval este de cel puțin două până la patru săptămâni de la data accidentării. Chiar și așa, există cazuri în care pacienții amână operația, fie pentru că nu sunt siguri de decizia lor, fie pentru că nu doresc inițial să apeleze la tratament chirurgical, caz în care procedura poate fi întârziată cu săptămâni sau chiar luni.[1][2]

În această etapă preoperatorie, se recomandă urmarea unui program de kinetoterapie ce va include exerciții menite să ajute la:

• reducerea durerii și a umflăturii; 
• îmbunătățirea amplitudinii de mișcare a genunchiului; 
• creșterea forței musculare a coapsei, genunchiului și șoldului.[1]

Exemple de exerciții pentru LIA și recomandări

Exercițiile recomandate în cazul fazei preoperatorii a recuperării ligamentului încrucișat anterior includ:

• flexia asistată a genunchiului; 
• contracții de cvadriceps; 
• ridicările piciorului întins; 
• ridicările pe vârfuri; 
• extensia șoldului; 
• abducția șoldului.[1]

Aceste exerciții ajută la întărirea musculaturii și la îmbunătățirea mobilității genunchiului, pregătindu-l pentru operație și pentru recuperarea postoperatorie.[1]

Recomandări:

• începe programul de recuperare imediat ce umflarea și durerea încep să scadă;
• exercițiile de întindere și de întărire musculară ar trebui efectuate cel puțin o dată pe zi, timp de patru până la șase săptămâni;
• este normal să simți un ușor disconfort în timpul exercițiilor, dar nu ar trebui să ai dureri intense, mai ales după ce sesiunea s-a încheiat; dacă durerea este puternică sau persistă după ce te-ai odihnit și ai aplicat gheață pe genunchi, consultă medicul sau kinetoterapeutul;
• consultă un specialist pentru a te asigura că faci exercițiile corect și pentru a beneficia de un program de recuperare medicală personalizat.[1]

Recuperarea postoperatorie a ligamentului încrucișat anterior: etape și recomandări

Recuperarea postoperatorie după o intervenție chirurgicală la nivelul ligamentului încrucișat anterior este un proces complex dar necesar pentru restabilirea mobilității și funcționării normale a genunchiului. Procesul implică mai multe etape.[1][2] Următorul program de recuperare este un exemplu de plan pe care echipa ta medicală îl poate recomanda.

Etapa 1: Primele două săptămâni postoperator

Obiective: Reducerea umflăturii, creșterea mobilității (flexie și extensie), menținerea forței musculare și prevenirea formării excesive de țesut cicatricial. 

Recomandări:

• majoritatea pacienților încep să meargă fără cârje la sfârșitul primei săptămâni; 
• aplică gheață și ține genunchiul ridicat pentru a reduce umflătura; 
• stimularea electrică poate fi utilă pentru a ajuta la restabilirea contracției voluntare a mușchilor cvadriceps; 
• continuă exercițiile recomandate în perioada preoperatorie; 
• urmează cu atenție instrucțiunile medicului și kinetoterapeutului, deoarece abordările pot varia; 
• nu suprasolicita genunchiul, mai ales la începutul recuperării.[1][2]

Etapa 2: Săptămânile 3-12 postoperator

Obiective: Îmbunătățirea mobilității, forței, mersului și echilibrului.

Recomandări:

• poți începe să mergi pe jos sau să folosești o bicicletă staționară timp de 15-20 de minute pe zi; 
• continuă exercițiile din prima fază și adaugă exerciții precum genuflexiuni parțiale, ridicări pe vârfuri cu un singur picior, urcări pe trepte și exerciții de echilibru.[1][2] 

Etapa 3: 4 luni sau mai mult postoperator

Obiective: Creșterea forței și agilității, revenirea treptată la activitățile sportive.

Recomandări:

• continuă exercițiile, crescând dificultatea și intensitatea.
• poți reintroduce exerciții cu sărituri și aterizări.
• reia treptat activități sportive cu risc scăzut, cum ar fi joggingul, înotul și ciclismul;
• treptat, se poate reveni la alergare și la alte activități mai solicitante.[1][2]

Etapa 4: 8-12 luni postoperator

Obiectiv: Revenirea completă la sport

Recomandări:

• decizia de a reveni la activitatea sportivă trebuie luată cu precauție, având în vedere timpul necesar pentru vindecarea completă a genunchiului reconstruit; în general, se recomandă revenirea atunci când genunchiul atinge niveluri similare de forță, echilibru și funcționalitate cu genunchiul sănătos; acest proces durează de obicei între 8 și 12 luni după operație, dar poate varia în funcție de sportul practicat și de respectarea programului de recuperare;
• nu există un set de criterii standard care să garanteze o revenire sigură la activitatea sportivă; evaluarea funcțională, care să reflecte cerințele specifice ale sportului, este esențială;
• urmează cu strictețe indicațiile medicului și kinetoterapeutului și nu grăbi procesul de recuperare; respectarea programului de recuperare reduce semnificativ riscul de reaccidentare și maximizează șansele unei recuperări complete.[1][2][3] 

Recuperarea după ruptura ligamentului încrucișat anterior este un proces complex, care necesită timp, disciplină și o abordare atentă. Respectarea etapelor de reabilitare și colaborarea strânsă cu specialiștii sunt esențiale pentru o recuperare completă și sigură. Prin aplicarea recomandărilor corecte, pacienții pot reveni la activitățile zilnice și sportive cu încredere și stabilitate.  

Surse: