Medinfo

Ortopedie-Traumatologie

Ruptura ligamentului încrucișat anterior (LIA)

Dr. Bogdan Dariciuc Medic specialist Ortopedie-Traumatologie

Ruptura ligamentului încrucișat anterior  este una dintre cele mai frecvente leziuni de la nivelul genunchiului. Poate fi totală sau parțială atunci când se rupe unul din cele 2 fascicule (anteromedial sau posterolateral).

Majoritatea rupturilor de ligament încrucișat anterior sunt complete și se asociază frecvent cu leziuni ale altor structuri de la nivelul genunchiului: menisc, cartilaj articular sau alte ligamente.

Ligamentul încrucișat anterior:

  • este principalul stabilizator al articulației genunchiului;
  • face parte din „pivotul central”, împreună cu ligamentul încrucișat posterior;
  • se opune rotației interne a tibiei față de femur și translației anterioare a tibiei față de femur.

În cazul accidentărilor, ligamentul este forțat peste limitele fiziologice, suferind întinderi până la rupturi parțiale sau complete. De cele mai multe ori, pacientul relatează faptul că în momentul producerii leziunii, a auzit un „pocnet” la nivelul genunchiului.

Cauzele rupturilor de ligament încrucișat anterior
 

Ruptura ligamentului încrucișat anterior este cauzată de cele mai multe de un mecanism rotațional și se poate produce în anumite circumstanțe:

  • răsucirea forțată a genunchiului;
  • ratarea unei trepte la coborârea scărilor;
  • schimbări rapide de direcție;
  • opriri și decelerări bruște în timpul alergării;
  • oprirea sau răsucirea bruscă a genunchiului;
  • contact sau impact direct;
  • aterizarea incorectă din săritură.

Cum se pune diagnosticul de ruptură de ligament încrucișat?
 

În primul rând, are loc anamneza pacientului – circumstanțele accidentului. Pacientul resimte o durere violentă la nivelul genunchiului și aude un zgomot (cracment) cauzat de ruperea ligamentului.
La examenul clinic, genunchiul este edemațiat (umflat), dureros la palpare și mobilizare. Apare o limitare a mișcărilor de flexie și extensie din cauza durerii și a tumefacției, mersul este șchiopătat și dureros și apare senzația de genunchi instabil.
Intensitatea simptomelor diferă de la pacient la pacient, dar semnul clinic esențial este sertarul anterior al tibiei față de femur.

Pentru stabilirea diagnosticului:

  • se vor efectua mai multe teste: testul Sertarului anterior, testul Lachman, testul Pivot Shift;
  • se va verifica integritatea meniscurilor și a ligamentelor colaterale;
  • leziunile asociate sunt extrem de frecvente (ruptura meniscului intern sau a ligamentului colateral medial);
  • se verifică statusul neurovascular.

Întotdeauna se vor examina şi compara ambii genunchi.

Explorările imagistice vor completa examenul clinic:

  • examenul RMN (rezonanță magnetică nucleară) – foarte util în confirmarea diagnosticului și stabilirea planningului preoperator;
  • radiografiile standard de genunchi – indispensabile pentru a elimina o leziune osoasă (fractură).

Cum se tratează ruptura de ligament încrucișat?
 

Tratamentul este individualizat și variază în funcție de vârstă, nivelul de activitate și gradul de instabilitate. Pacienții mai puțin activi( de obicei pacienți în vârstă) își pot relua stilul de viață fără operație. Pacientul tânăr are nevoie de reconstrucția ligamentului încrucișat anterior. O intervenție chirurgicală imediat după producerea leziunii, de exemplu, va fi necesară în cazul unui tânăr sportiv de performanță.

Tratamentul conservator este potrivit pentru pacienții în vârstă sau sedentari și constă în imobilizarea cu ajutorul unei orteze – care stabilizează genunchiul. Inițial, se recomandă sprijinul parțial pe piciorul afectat, prin folosirea unei cârje. Când inflamația cedează, pacientul începe un program de recuperare care constă în exerciții fizice specifice destinate tonifierii musculaturii. În completare, se poate indica și fizioterapie.

Tratamentul chirurgical poate fi efectuat:

  • în perioada acută a leziunii – în primele 3 zile de la traumatism (la sportivii de performanta)
  • după 4 - 6 săptămâni de la accident.

Principalul scop al tratamentului chirurgical este de a oferi pacientului un genunchi stabil, necesar pentru o viață normală, și posibilitatea reluării activităților sportive.

Reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior se face cu ajutorul autogrefelor (folosind tendoanele mușchilor semitendinos și gracilis, tendonul mușchiului cvadriceps sau tendonul patelar).
În Statele Unite, ligamentoplastia genunchiului este una dintre cele mai frecvente intervenții în ortopedie – mai mult de 300 000 de pacienți pe an.
Operația de ligamentoplastie se efectuează pe cale artroscopică (cu ajutorul unei camere video), prin incizii mici (de câțiva milimetri). Intervenția artroscopica are numeroase avantaje:

  • risc infecțios scăzut;
  • durere diminuată;
  • spitalizare de scurtă durată;
  • recuperare mai rapidă.

Recuperarea după intervenția chirurgicală
 

Pacientul este externat a 2-a zi postoperator. La externare, pacientul se va deplasa cu ajutorul cârjeor axilare. Genunchiul va fi imobilizat în orteză pentru o perioadă scurtă de timp. Se recomandă tratament anticoagulant pe perioada imobilizării, tratament antalgic și antiinflamator.
Pacientul va începe un program de recuperare care constă în exerciții fizice specifice destinate tonifierii musculaturii.

Firele se scot la circa 14 zile postoperator, iar pacienții își pot relua munca de birou la aproximativ 3 săptămâni postoperator. Munca de teren poate fi reluată la 2 - 4 luni postoperator. Reluarea activității sportive se face la aproximativ 9 - 12 luni după operație, în funcție de gradul de recuperare. Sportivii de performanță datorită efortului depus în vederea recuperării, se vor întoarce mai repede la viața sportivă.

Rețineți!

  1. Ruptura de ligament încrucișat anterior este una dintre cele mai frecvente leziuni de la nivelul genunchiului.
  2. Poate fi totală sau parțială.
  3. Diagnosticul pozitiv – anamneza pacientului, examenul clinic și explorările imagistice (RMN -diagnostic de certitudine, Rx - excluderea unei leziuni osoase).
  4. Tratamentul este individualizat și variază în funcție de vârstă, nivelul de activitate și gradul de instabilitate
  5. Modalitățile de a trata ruptura de ligament încrucișat anterior al genunchiului: tratament conservator sau tratament chirurgical.
  6. Tratamentul chirurgical presupune reconstrucția artroscopică a ligamentului încrucișat anterior cu ajutorul autogrefelor.

Powered by Froala Editor

Articole din aceeași categorie

Informații medicale